Leadership - antreprenoriat - incursiuni istorice

Proiect - General

Leadershipul este prezent în operele istoricilor încă din Antichitate, în sensul că aceștia, în portetele făcute conducătorilor, fie ei regi, tirani, dictatori, legislatori, magistrați, greci, romani sau barbari, apar anumite însușiri legate de arta prin care un individ îi conduce pe ceilalți. Considerăm, din punct de vedere istoric, numele unui conducător, dat unei epoci, care rezistă trecerii secolelor este actul de recunoaștere al acestuia ca lider și implicit actul de naștere al leadership-ului.

 ”Secolul lui Pericle”, ”Secolul lui Augustus”,  ”Renașterea carolingiană”, ”Epoca Regelui Soare” ”Epoca Napoleoniană”, ”Epoca brâncovenească”, ”Epoca victoriană”, ”Decada brătienistă” sunt concepte istoriografice consacrate, care au depășit cu mult perioada care le-a generat. Se impune precizarea că sunt numeroase figuri din istorie care au încercat să dea numele unei epoci (tiranii, dictatorii moderni și contemporani), dar care nu au trecut ”testul istoriei”.

Toți conducătorii sus menționați, fie că vorbim de Pericle, Augustus, Carol cel Mare, Ludovic XIV-lea, Napoleon, Regina Victoria, domnitorul Constantin Brâncoveanu, sau Ion C. Brătianu și Ion I.C.Brătianu s-au remarcat prin activitatea antreprenorială, în sensul ei incipient, de inițiator de construcții. Cu toții, când vine vorba de cultură, de sprijinirea ei, folosim sintagma, un Mecena al culturii, folosind modelul lui Gaius Cilnius Maecenas, unul dintre oamenii de încredere al lui Augustus, cel care a pus în aplicare programul cultural al lui Augustus.

Mecenatul, ca sens primar al antreprenoriatului s-a impus posterității drept un sistem de aplicare al valorilor axat pe ideea creării imaginii corecte a epocii, reflectată prin artă, arhitectură, cultură.

Lumea greco-romană este plină de inscripții, gravate pe edificii, care atestă numele celui care a comandat (comanditar) sau patronat lucrarea. De exemplu, Pantheonul din Roma poartă pe frontispiciu inscripția M.VIPSANIUS AGRIPPA, COS III FECIT, adică Marcus Vipsaniu Agrippa, pentru a treia oară Consul, a făcut. Este vorba de celălalt apropiat al lui Augustus, Agrippa.

În zorii modernității, favorizați de Renaștere, reapare un concept antic uitat –patronatul. Încă din Roma antică, acesta se impusese drept un sistem de organizare al activității, la un nivel superior. Un patronus avea în jurul său un grup de clientes, cărora le acorda sprijin, le oferea intrarea în ”lumea bună” a afacerilor. La rândul lor, clientes  îi acordau un respect deosebit lui patronus, astfel că sistemul s-a transpus și în plan politic, Roma transformând regatele înfrânte în state clientelare, pregătind astfel anexiunea. În Evul Mediu, patronatul, s-a reconfigurat sub forma contractului vasalic, în care un senior oferea protecția și primea ajutor de la vasalul său. Activitatea antreprenorială a evului mediu se limita la construcția de catedrale, palate, administrarea domeniilor agricole, comerț.

Odată cu marile descoperiri geografice, ai căror principali antreprenori, au fost regii catolici ai Spaniei, activitatea antreprenorială s-a accentuat, căpătând sensul actual, de proiectare a afacerilor, activitate sprijinită de descoperiri științifice fundamentale: motorul cu aburi, mașina de tors automată, războaiele mecanice de țesut, mergând până la nanotehnologiile contemporane.

Apariția mercantilismului, ca și intensificarea relațiilor politice internaționale, au făcut ca antreprenoriatul să se dezvolte într-un ritm alert. Breslele, ghildele medievale au devenit corporații, iar acestea au intrat în interdependență cu sindicatele.

S-a ajuns apoi la teoretizarea ideologiilor politice, care veneau cu idei diferite despre antreprenoriat. În timp ce ideologia de stânga și extrema stângă definea statul ca antreprenor majoritar sa absolut, dreapta și extrema dreaptă, au optat pentru un antreprenoriat privat sau corporatist.

Antreprenorul contemporan este așadar un om al timpului său, capabil să aibă o viziune coerentă asupra viitorului.

Este evident că, în aceste condiții leadership-ul a evoluat, de la accepțiunea inițială. Dacă în lumea totalitară leadesrhip-ul este apanajul unui cerc restrâns, la rândul său dominat de un singur om, în democrație, leadership-ul aparține celor care depun eforturi pentru un țel unitar.

În De la Pământ la Lună, Jules Verne surpindea esența leadesrhip-ului și antreprenoriatului, ironizând fin societatea americană, scriind: Acum, când un american are o idee, caută unal doilea american să i-o împărtășească. Dacă sunt trei, aleg un președinte și doi secretari. Dacă sunt patru, numesc un șef de birou, iar acesta e gata de lucru. Dacă sunt cinci, convoacă o adunare generală și clubul este pe deplin constituit.

Leadership-ul este o condiție sine qua non a antreprenoriatului. În literatura contemporană, Marin Preda vine și el cu o idee originală despre leadership în anii 50 ai secolului XX. Niculae Moromete le explica tatălui său și prietenilor acestuia, influențați de liberalism, că lumea nouă, ce urma a fi construită se baza pe monolit. Astfel, atunci când oamenii au fost adunați într-o sală și puși să spună tare cuvinte alese de ei, rezultatul a fost zgomot. Atunci când tuturor li s-a cerut să spună cu acceași intensitate, în același timp, același cuvânt, s-au spart geamurile sălii.

O altă mostră de gândire oferită de Marin Preda era aceea că atunci când Jan Hus a fost ars pe rug, o bătrână ar fi aruncat o nuia pe rugul deja aprins. Acțiunea ei era considerată o nebunie, deoarece nuiaua aceea nu contribuia cu nimic la supliciul marelui gânditor. Astfel, din perspectica comunismului, omul singur era nesemnificativ. Ceea ce însă poate fi dedus, este că acea bătrână a avut inițiativă. Convinsă fiind de autorități că gânditorul ceh era un condamnat pentru grave infracțiuni, a decis că și ea, ca membră a coletivității trebuia să acționeze. Cu siguranță nuiaua ei nu însemna nimic, dar mai multe nuiele, sau mănuchiuri puteau să mărească puterea flăcărilor.

Așadar, de multe ori antreprenorul pornește de la elemente simple, care, la prima vedere nu sunt  luate în considerare. Cu siguranță, că mere au căzut pe pământ dintotdeauna că ochii pisicilor străluceau în noapte, că vagonetele de mină continuau să scoată cărbunele, dacă un Newton, un Stevenson sau oricare alt inventator nu s-ar fi gândit că ideea putea avea o finalitate.

Fără îndoială că antreprenorul este liderul său. El trebuie să fie mai mult lider decât manager, deoarece acesta din urmă, absorbit de situația efectivă a afacerii uită de scopul ei, produsul finit. Dacă managerul are rezervă, liderul poate avea o sclipire. Christofor Columb a descoperit America, dar a murit convins că neșansa l-a făcut să nu întâlnească mandarinii chinezi sau rajahii indieni. A trebuit să vină Amerigo Vespucci să-i asigure gloria eternă lui Columb.